Despre Rusia, Occident şi noi. Observaţii

  1. Rusia a aprins o bombă cu fitil în Europa şi în întreagă lume. Dacă (a) încercarea de a atinge supremaţia mondială făcută în secolul 20 i-a eşuat şi dacă (b) încercarea de a deveni o putere modernă liberal-democrat-capitalistă de secol 21 nu i-a ieşit, ea totuşi poate, vrea şi chiar insistă să producă enorme turbulenţe, rău şi risipă de energie şi resurse în lume. 

Asta este -se pare- specializarea Kremlinului şi filosofia de guvernare a elitelor ruse indiferent de regim, epoca istorică, conjunctură politică: proastă guvernare în afacerile interne şi agresiune, turbulentă şi distuctivitate în afacerile externe. 

2. Să nu subestimăm însă rolul avut în aceste evoluţii de către elita occidentală recentă: politică, mediatică, intelectuală. Cu mici excepţii, ultimii 20 de ani au adus în prima linie în Occident o generaţie de pigmei depăşiţi total de sarcina lor istorică. Este trist şi ironic că nici măcar acum, că lucrurile sunt atât de clare, oamenii ăştia erijaţi în lideri politici sau de opinie nu reuşesc să depăşească mantrele şi clişeele corectitudinii politice, singurul lor reper doctrinar şi intelectual, din câte se vede.

Avem deci o generaţie care în mai puţin de două decenii a reuşit nu numai să submineze şi facă uitat tot ceea ce au realizat mai multe generaţii anterioare faţă de pericolul ruso-sovietic (începând cu NSC-68 până la căderea Zidului Berlinului) dar să transforme victoria greu obţinută de predecesori într-un carnaval geopolitic din care abia acum se pare că se trezesc, mahmuri şi buimaci.

Realitatea e însă realitate. Şi are un mod de a se re-afirmă chiar dacă aparent pentru multă vreme retorică venită din corectitudine politică şi propagandă progresistă părea să se fi substituit realităţii însăşi. Traficanţii de voturi şi panglicării corect politic ne-au împuiat capul cu sloganurile şi propagandă lor. Ei ştiau totdeauna mai bine: Ei erau dincolo de “Logică Războiului Rece”. Erau de fapt -se vede acum din ce în ce mai clar- Dincolo de Orice Logică. Asta e: A venit momentul adevărului: Asta e Rusia şi asta e Logică ei.

3. Cunoscătorii ştiu ce înseamnă NSC-68 nu doar că doctrina ci că exemplu paradigmatic de mare politică executată cu determinare şi succes timp de mai multe generaţii, administraţii şi străbătând mai multe etape istorice. Ar fi de recitit zilele acestea. Cunoscătorii ştiu şi ce reacţii au avut la ea şi la ideile sale progresiştii occidentali de toate culorile.

NSC-68 este documentul şi/sau strategia (secrete iniţial, adică în 1950; şi desecretizate în 1975) care au definit şi ghidat poziţia lumii libere conduse de SUA în Războiul Rece împotriva Rusiei Sovietice şi aliaţilor ei. Este considerată una din marile realizări în istoria universală în domeniul politicilor publice în general şi în geopolitică în special (atât în design cât şi execuţie). Referirea la ea se face de către cei care vor să semnaleze că există un nivel al discuţiei care depăşeşte sloganurile şi jurnalismul superficial.

Ideea e simplă. Când e vorba de Rusia, ar fi trei mari abordări strategice posibile:
a. Angajare şi colaborare (appeasement and engagement). S-a încercat şi iată unde suntem.
b. Confruntare ofensivă (rollover) – nimeni nu consideră asta fezabil datorită pericolelor escaladării cu o putere nucleară.
c. Îngrădire, blocare şi izolare (containment). Este exact ceea ce numim NSC-68. Ar fi de recitit zilele acestea că aducere aminte dacă nu că model.

4. Multă lume consideră Rusia o putere a viitorului. Nu este. Pe termen scurt şi mediu poate face mult rău dar pe termen lung, aşa cum stau lucrurile, Moscova are o problema majoră.

De ce? Doi factori esenţiali pentru orice trend geopolitic pe termen lung: Demografia şi economia. Când ai un aşa terioriu şi eşti în cădere demografică, ai o problema. Când în secolul 21ai o economie esenţialmente de secol 19 – bazată pe extracţia şi exportul de resurse naturale- şi vrei să fii o Mare Putere, ai o problema. Când aceste două probleme intră în conjuncţie, ai o Problema şi Mai Mare.

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim îngrijoraţi. Cum zicea Keynes: Pe termen lung suntem toţi morţi. Deci are sens să ne concentrăm momentan pe termenul scurt şi mediu. Şi termenul scurt şi mediu arată, aici la frontieră dintre civilizaţia occidentală şi universul paralel moscovit, mai mult decât îngrijorător.

NOTĂ
Citiţi aici studiul acesta că suport empiric pentru afimatiile de mai sus privind elitele: Analiză a cine în domeniul relaţiilor internaţionale (ne referim la experţi academici nu la propagandiştii din mass media progresistă) a prezis invazia Rusiei. Rezumat? E dezastru! 14% …..Dacă dădeau cu banul ieşeau garantat mult, mult, mult mai bine.

Chestia e foarte tare: Cei mai slabi în previziune sunt experţii de la… n-o să ghiciţi…. ….universităţile/programele de top! Da, aţi citiţi corect. Top 25 face topul că să zicem aşa. O lecţie dacă mai era nevoie. Apoi la rând în topul rateului predictiv vin cei din şcolile de gândire cu cele mai mari înclinaţii progresiste. Dar realitatea este că nimeni nu iese bine. Un bun procent (relativ vorbind, că altfel e tot dezastruos) îl au .. surpriză, surpriză… specialiştii în regiune (Rusia şi E Europei). Dar procentul e slab, în jur de 20%.

Morală? Să gândim cu propria minte.